Sunt baiat de la tara

Da, si sunt tare mandru de asta! Sunt mandru ca stiu ce naste capra, pentru ca am si eu ieduti, stiu cum arata o drigana (stiu cum face drigana!), ce sa mai zic, cunosc toate animalele din curte si mai ales stiu ca vaca nu e mov(!!!).
In majoritatea timpului stam la bloc e adevarat,iar cand ies cu mami sau cu tati prin oras nu prea ma bucur de libertate, pentru ca ba nu am voie acolo ca ma murdaresc, ba nu pot fugi ca ma calca masina..
In schimb la Sercaia pot umbla linistit, pot intra unde e noroiul mai mare ca nu trebuie sa urcam 3 etaje sa ma schimbe,pot sa ma joc in balta, pot sa adun cate pietricele vreau si ma pot juca cu toate animalele! Pot chiar sa fug singur pe strada sau pe camp!
Cu alte cuvinte, sa inteleaga toata lumea sunt baiat de pamant, nu de asfalt!

Sunt si eu cuminte

Daa, sunt, cand dorm si cand imi beau lapticul!
Astazi am luat prima palma adevarata peste fundulet. Bineinteles ca nu m-a durut, ca mami nu a dat tare, dar am plans de nervi!!Va dati seama ca am facut o prostie destul de mare ca sa o enervez pe mami intr-atat incat sa primesc "bataie"...
Si totusi ce e chiar asa de grav in faptul ca ea a dat cu aspiratorul, a plecat sa-l duca la locul lui, iar in timpul asta eu am varsat galeata cu tot gunoiul si am umblat la sticla in care era detergentul cu care spala aragazul. Macar daca statea mami mai mult, dar s-a intors in cateva secunde si si-a pus mainile in cap.
Oricum, tati a ras cand i-a povestit mami ce am facut si a certat-o ca m-a batut, asa ca eu, cand am vazut cum sta treaba, m-am dus si eram pe cale sa rastorn iar gunoiul, dar m-a prins(uf)
Si cand te gandesti ca nu ma bate cand arunc tot ce prind in wc, sau cand ma murdaresc tot de ciocolata..
Cine sa-i mai inteleaga pe adultii astia, in functie de ce apreciaza ei nazbatiile noastre?

Ziua indragostitilor...14 februarie. O zi ca oricare alta pentru Tudor. S-a trezit bine dispus, si-a baut lapticul, s-a urcat de vreo 5 ori pe noptiera si apoi s-a aruncat in pat, si-a aruncat masinutele in WC, s-a batut cu vecinul Luca,...cum va spuneam, o zi obisnuita!
Ceea ce nu se stie insa (nu stim decat eu si tati... ), e ca 14 februarie e ziua lui Tudor, adica.. cum sa va spunem, daca Tudor nu se nastea mai repede cu doua saptamani, venea exact dupa 9 luni de la ziua de 14 februarie.
S-a inteles?

Ceea ce se intelege clar, e cat de indragostiti erau mami si tati. Sper ca sunt la fel de indragostiti si acum pentru ca imi doresc foarte mult o surioara!

Eram mare cand eram mic ..

Doamne cat de mic am fost? Va dati seama ca niciodata nu voi mai fi atat de mic? Va dati seama ca toti ati fost candva atat de mici?
Ooo, dar eu am venit in lumea asta deja mare! Adica mai mare, comparativ cu alti copii, pentru ca eu aveam deja la iesirea din mami, 4,100kg, pe cand alti bebelusi din maternitate aveau vechime in viata de vreo cateva zile, adica erau mai batrani decat mine, dar erau mai mici, unii cu vreo doua kilograme mai mici...
Oricum, poate au recuperat si ei, m-au ajuns, cert este ca am crescut, o sa mai cresc, voi deveni scolar, adolescent, adult, pensionar si...mai departe nu vreau sa ma mai gandesc!
Uitandu-ma la pozele cu mine mic, imi dau seama ca trebuie sa ma bucur de fiecare clipa, pentru ca ea nu o sa se mai intoarca niciodata! Fiecare clipa e unica in viata!

Luna aceasta eu sunt cel care va prezinta calendarul.
Sa aveti parte numai de zile frumoase ca si mine!

Tati si mami

Mami posteaza povesti din copilaria ei si uita esentialul: familia noastra, adica eu, tati si mami(deocamdata, pentru ca ne mai dorim cel putin un membru in familie, adica o surioara).Mami si tati sunt mult mai mari decat mine. Eu, Tudor, am venit pe lume in 27 octombrie 2006, cand Simona, nasa mea i-a taiat burta mamei mele si m-a scos pe mine de acolo. Primul care m-a vazut si m-a tinut in brate a fost tati. El zice ca mi-a zis atunci cand m-a vazut, Baietelul meu!, iar fata mea mica s-a luminat. Se poate, eu nu mai tin minte. Acum am crescut, merg, vorbesc si sunt destul de nazdravan, dar ce sa fac daca toat lumea ma iubeste?!
O sa va mai povestesc despre mine, dar alta data. Acum va pup pe toti care-mi cititi povestea

copilărie fericită

Mă uitam la Tudor cât de încântat era să stea cu funduleţul în baltă. Am vrut să-l ridic şi a ripostat vehement. Prin ochişorii lui, parcă am prins o fărâmă din copilăria mea. Acelaşi loc, aceeaşi baltă, dar în urmă cu aproape 30 de ani. O fetiţă la fel de veselă ca şi Tudor care nu cunoştea limite. Pe vremea când zburdam fericită prin locuri pe care acum le iubesc atât de mult şi în care îmi doresc să fie şi băieţelul meu, măcar la fel de fericit cum am fost eu acolo. O copilărie liberă, fără calculator şi Spiderman, cu Animal Planet trăit şi nu privit, cu bălţi în care să te poţi murdări şi băligi pe drum în care să-ţi afunzi picioarele şi să-ţi spui că ăsta sigur e noroc. Cu copaci numai buni de căţărat şi cu larmă de copii cu obrajii roşii...
O fărâmă de libertate şi de rai, cred că atât le mai putem oferi copiilor noştri într-o lume ...nici nu ştiu cum să o numesc...Vă las pe voi să-i găsiţi numele.
Eu sunt ocupată să-i fac băieţelului nostru un om de zăpadă, aşa cum erau în copilăria mea.

Tudor, sufletul meu

Daca vreţi să mă cunoaşteţi, cred că e de ajuns să mă priviţi şi vă puteţi da imediat seama cam ce fel de copil sunt!