Am fost la targ

Duminica a fost ultimul targ de anul acesta la Sercaia. Bineinteles ca nu am avut cum sa lipsesc chiar eu de acolo, mai ales ca sunt mare iubitor de animale si, de ce nu, chiar de kitsch-urile care se gasesc la tarabe.

Am implinit 2 ani!

In sfarsit a venit si ziua mea!
Desi luni 27 octombrie implineam 2 ani, petrecerea a inceput vineri la gradinita, unde "Doamna Mamichi" m-a urcat pe un scaunel si mi-a cantat impreuna cu copiii, iar eu i-am rasplatit cu suc si prajiturele.



Emotiile mele au continuat sambata cand am avut petrecere cu copiii de la Sercaia si am suflat pentru prima oara in cele doua lumanari. A fost super pentru ca i-am avut alaturi pe prietenii mei de acolo Irina, Ionut, Didi, Alex si Patric.




Duminica a fost randul parintilor si nasilor sa sarbatoreasca. Pe mine nu m-au luat, desi era ziua mea, ei m-au lasat sa dorm la Sercaia si s-au distrat la restaurant in cinstea mea.
A venit insa in sfarsit adevarata mea zi de nastere, adica luni 27 octombrie cand am avut musafiri la noi acasa, adica toti bunicii, Madalina si nasii mei care bineinteles mi-au indeplinit dorinta si au adus-o pe Smaranda. Normal ca am avut si aici tort, dar de data asta nu mai fost egoist si am impartit atributiile cu Smaranda, altfel ce impresie si-ar fi facut despre mine?

Si uite-asa dintr-o distractie in alta am implinit 2 ani. E bine ca merg la gradinita in grupa mica, iar mami are program redus la serviciu si o aduce tati sa mai ia de la gradi, ne lasa acasa si uite asa am scapat deocamdata de ideea de bona cu care oricum eu nu eram de acord!

Sunt prescolar!

Ce-i drept cam devreme, dar ce sa-i faci, daca sunt precoce (adica foarte destept pentru varsta mea...!)Iata-ma la gradinita la varsta de 1 an si 10 luni. Cu toate astea, sa stiti ca imi place foarte mult, mai ales ca sunt in grupa mica, iar educatoarea mea e Doamna Mamichi (una dintre bunicile mele),asa ca imi permit sa fac cam tot ce vreau(cred eu). Cat despre colegii mei, toti sunt mai mari decat mine cu cel putin un anisor, dar acest lucru sigur nu ma va impiedica sa imi fac o multime de prieteni, mai ales printre fetitele care sunt cam de statura mea.
Pot sa ma laud chiar ca, am dovedit cat de barbat sunt chiar in prima zi cand , aproape toti colegii mei plangeau la primul lor contact cu lumea prescolarilor, iar eu priveam linistit de pe scaunelul meu si ma gandeam cat de prostuti sunt...Am inteles apoi ca Mamichi nu e si bunica lor, iar ei chiar nu au pe nimeni din familie alaturi si mi-am dat seama cat de greu trebuie sa le fie.
Ceea ce e totusi mai urat e faptul ca din primul meu an de studii voi fi repetent pentru ca va trebui sa repet grupa mica sa ajung si eu anul viitor sa fiu coleg cu cei de varsta mea.
Oricum, astept sa imi urati numai bine unui bobocel ca mine!

Sunt prescolar

M-am trezit dintr-un vis frumos

Am fost la mareeee! Pentru a doua oara de cand sunt pe lume m-am bucurat de valurile marii (ar fi de fapt a treia oara daca am socoti si viata intra-uterina..)
Important e ca a fost o vacanta minunata in care m-am tinut numai de nazbatii.Cum am ajuns la mare i-am aruncat mamei telefonul mobil in apa, apoi telecomanda televizorului din hotel in wc, iar ochelarii de soare ai mamei i-am facut praf imediat ce i-a cumparat.
Trecand insa peste toate astea, m-am balacit pe saturate in mare si in piscina, m-am bronzat frumos, dar cel mai mult mi-au placut plimbarile pe malul marii: eu in carucior, iar tati si mami pe jos (vi-l inchipuiti pe tati renuntand la masina si mergand kilometri pe jor impingand de carucior? Chiar s-a intamplat!
Si chiar daca nu mi-a prea placut in lift (stateam la etajul 13 si era cam mult de urcat), tot am plans cand m-am trezit in prima dimineata acasa la bloc si am tipat: A MAIEEEE, NU ACACIA BOC!

A venit vara!

Daaa, ce bineeee! In sfarsit sper ca scap de Pampers, doar mi-am gasit inca o prietena si ma fac de ras cu scutecelul dupa mine... Ati vazut ce frumos ne jucam la umbra castanului din fata casei? Pacat ca ne-au pozat chiar cand am incercat si eu sa pup fetita...! Voi chiar nu stiti ce e aceea intimitate?!

M-a convins sa stau la tuns...!

Dupa multa munca de convingere





..si cateva fite...

a reusit tati sa ma convinga ca taiatul parului nu e ceva chiar atat de rau... Si iata ca am stat sa imi sacaie foarfeca prin par, iar rezultatul a fost de-a dreptul uimitor.

Acum sunt un baietel adevarat, iar fetitele se vor bate pe mine!

"cau, ita-tita"

...adica calul si maimutica, asa ma exprim eu cand vine vorba de gradina zoologica. E drept ca am vizitat-o cu mai bine de o luna in urma, dar mi-a ramas gandul la caii, maimute, papagali, porcii mistreti,tigrii si la struti (cam astea mi le amintesc).Mi-a placut tare mult si abia astept sa ma mai duc cu tati si mami, desi se pare ca ei nu sunt prea dornici sa revada gradina zoologica, pentru ca, spun ei, si in general adultii din jurul meu, toata lumea asta este de fapt o mare gradina zoologica. Cu toate astea, eu nu am vazut decat in parcul acela inchis, porci, maimute, serpi, sau papagali. Dar, cine stie, poate cand voi fi mai mare o sa invat sa recunosc si eu pe strada, toate animalele astea si nu voi mai fi atat de dornic sa bat drumul pana la gradina zoologica...

Noi facem rele!

Pai normal, doar suntem mici!
Mai intai sa vi-l prezint pe varul mau Patric, de fapt unchiul meu, dar ce mai conteaza, ca doar e mai mare decat mine cu 3 saptamani. Important este ca desi ne intalnim destul de des de cand ne-am nascut, abia de curand am inceput sa ne bagam in seama si sa ne batem sau chiar sa ne tinem de nazbatii impreuna.
Ei, e inceputul si suntem totusi timizi, dar peste cateva luni cand ne vom intalni, va dati seama ce-i asteapta pe parintii nostri?

Mananc singur!

Dupa cum vedeti, am invatat sa mananc singur. De fapt stiam demult, dar nu m-a lasat nimeni pana acum sa demonstrez asta. Cica ma murdaresc, ei si? E drept ca ieri am lasat urme de iaurt in toata bucataria si a trebuit sa ma bage cu totul in apa ca sa ma curete, dar important e ca am tinut lingurita asa cum trebuie (zic eu, nu stiu daca mami zice la fel...)si am reusit sa mananc o jumatate de iaurt (cealalta jumatate cred ca a ramas pe hainutele mele si pe peretii din bucatarie, pentru ca eu am golit cutiuta , dar stomacelul meu era cam gol, iar mami era destul de nervoasa). Ei si cum totul are un inceput, cu siguranta de acum, cand va incerca cineva sa imi mai dea sa mananc o sa protestez si le voi spune ca eu vreau sa mananc singur. Doar le voi promite ca totul va ajunge in stomacel si nu altundeva....

1 mai sarbatorit...

Am sarbatorit si eu 1 mai!
Nu la mare ca nu am avut timp sa ajungem acolo, ci la Poiana Narciselor. Eu nu prea am avut totusi timp de sarbatoriut ca eram preocupat cu gratarul, de fapt mami trebuia sa ma supravegheze sa nu rastorn carnea pe foc asa ca, daca de gratar nu m-am putut apropia, m-am profilat pe paharele de bere pe care le varsam imediat cum prindeam momentul.Am reusit astfel sa rastorn vreun litru de bere (ce realizare!)O sa va mai povestesc despre realizarile mele, dar cu alta ocazie, (cum ar fi 23 august, etc.)...

Vine ploaia bine-mi pare

Poate sa ploua ca eu sunt echipat si chiar imi place sa aud "pic, pic..(sper sa nu ma injure nimeni).Important este sa nu ma tina in casa si sa ma lase sa explorez fiecare balta ca doar de aia am cizmulite si pelerina!

M-au tuns!!!

Gata, s-a terminat cu parul de bebelus (care oricum in mare parte mi-a cazut), de acum sunt barbat! Ei..nici chiar asa, trebuie sa mai cresc putin, totusi!
Oricum, ceea ce vedeti este prima mea frizura adevarata. Ce-i drept nu mi-a prea convenit, motiv pentru care tati nu a avut curajul sa se apropie cu foarfeca de parul meu, iar cand a incercat sa o faca, am ripostat prin urlete. Noroc ca Paul a avut mai putina mila de mine si m-a "aranjat".
Acum sunt mandru de freza mea si abia astept sa mai cresc si sa ajung la etajera din baie sa fur fixativul..

La multi ani, tati!

A fost ziua lui tati! Am fost fericit ca a fost casa plina de musafiri, iar eu am putut sa ma dau in spectacol...! Cam atat despre mine ca, totusi, nu eu, Tudorica, am fost personajul principal, ci tati, deci, e cazul sa vorbim despre el.
A implinit 35 de ani (vai, ce muuult mi se pare mie!),iar in ultimul an, viata nu a trecut pe langa el fara lacrimi de bucurie dar si de necaz. Imi pare nespus de rau ca e prima lui aniversare fara bunicul, dar asa e in viata si trebuie sa primim tot ceea ce ne da Dumnezeu. Unii pleaca din lumea asta, iar altii, (de exemplu eu) abia au venit.
Sper sa-i aduc in continuare multe bucurii si sa uite de necazuri.
Eu si mami ii dorim tot binele din lume pentru ca numai impreuna formam un tot si sper din tot sufletul sa marim in curand acest TOT!
La multi ani tati si sa ai parte de tot ceea ce iti doresti!

Sunt baiat de la tara

Da, si sunt tare mandru de asta! Sunt mandru ca stiu ce naste capra, pentru ca am si eu ieduti, stiu cum arata o drigana (stiu cum face drigana!), ce sa mai zic, cunosc toate animalele din curte si mai ales stiu ca vaca nu e mov(!!!).
In majoritatea timpului stam la bloc e adevarat,iar cand ies cu mami sau cu tati prin oras nu prea ma bucur de libertate, pentru ca ba nu am voie acolo ca ma murdaresc, ba nu pot fugi ca ma calca masina..
In schimb la Sercaia pot umbla linistit, pot intra unde e noroiul mai mare ca nu trebuie sa urcam 3 etaje sa ma schimbe,pot sa ma joc in balta, pot sa adun cate pietricele vreau si ma pot juca cu toate animalele! Pot chiar sa fug singur pe strada sau pe camp!
Cu alte cuvinte, sa inteleaga toata lumea sunt baiat de pamant, nu de asfalt!

Sunt si eu cuminte

Daa, sunt, cand dorm si cand imi beau lapticul!
Astazi am luat prima palma adevarata peste fundulet. Bineinteles ca nu m-a durut, ca mami nu a dat tare, dar am plans de nervi!!Va dati seama ca am facut o prostie destul de mare ca sa o enervez pe mami intr-atat incat sa primesc "bataie"...
Si totusi ce e chiar asa de grav in faptul ca ea a dat cu aspiratorul, a plecat sa-l duca la locul lui, iar in timpul asta eu am varsat galeata cu tot gunoiul si am umblat la sticla in care era detergentul cu care spala aragazul. Macar daca statea mami mai mult, dar s-a intors in cateva secunde si si-a pus mainile in cap.
Oricum, tati a ras cand i-a povestit mami ce am facut si a certat-o ca m-a batut, asa ca eu, cand am vazut cum sta treaba, m-am dus si eram pe cale sa rastorn iar gunoiul, dar m-a prins(uf)
Si cand te gandesti ca nu ma bate cand arunc tot ce prind in wc, sau cand ma murdaresc tot de ciocolata..
Cine sa-i mai inteleaga pe adultii astia, in functie de ce apreciaza ei nazbatiile noastre?

Ziua indragostitilor...14 februarie. O zi ca oricare alta pentru Tudor. S-a trezit bine dispus, si-a baut lapticul, s-a urcat de vreo 5 ori pe noptiera si apoi s-a aruncat in pat, si-a aruncat masinutele in WC, s-a batut cu vecinul Luca,...cum va spuneam, o zi obisnuita!
Ceea ce nu se stie insa (nu stim decat eu si tati... ), e ca 14 februarie e ziua lui Tudor, adica.. cum sa va spunem, daca Tudor nu se nastea mai repede cu doua saptamani, venea exact dupa 9 luni de la ziua de 14 februarie.
S-a inteles?

Ceea ce se intelege clar, e cat de indragostiti erau mami si tati. Sper ca sunt la fel de indragostiti si acum pentru ca imi doresc foarte mult o surioara!

Eram mare cand eram mic ..

Doamne cat de mic am fost? Va dati seama ca niciodata nu voi mai fi atat de mic? Va dati seama ca toti ati fost candva atat de mici?
Ooo, dar eu am venit in lumea asta deja mare! Adica mai mare, comparativ cu alti copii, pentru ca eu aveam deja la iesirea din mami, 4,100kg, pe cand alti bebelusi din maternitate aveau vechime in viata de vreo cateva zile, adica erau mai batrani decat mine, dar erau mai mici, unii cu vreo doua kilograme mai mici...
Oricum, poate au recuperat si ei, m-au ajuns, cert este ca am crescut, o sa mai cresc, voi deveni scolar, adolescent, adult, pensionar si...mai departe nu vreau sa ma mai gandesc!
Uitandu-ma la pozele cu mine mic, imi dau seama ca trebuie sa ma bucur de fiecare clipa, pentru ca ea nu o sa se mai intoarca niciodata! Fiecare clipa e unica in viata!

Luna aceasta eu sunt cel care va prezinta calendarul.
Sa aveti parte numai de zile frumoase ca si mine!

Tati si mami

Mami posteaza povesti din copilaria ei si uita esentialul: familia noastra, adica eu, tati si mami(deocamdata, pentru ca ne mai dorim cel putin un membru in familie, adica o surioara).Mami si tati sunt mult mai mari decat mine. Eu, Tudor, am venit pe lume in 27 octombrie 2006, cand Simona, nasa mea i-a taiat burta mamei mele si m-a scos pe mine de acolo. Primul care m-a vazut si m-a tinut in brate a fost tati. El zice ca mi-a zis atunci cand m-a vazut, Baietelul meu!, iar fata mea mica s-a luminat. Se poate, eu nu mai tin minte. Acum am crescut, merg, vorbesc si sunt destul de nazdravan, dar ce sa fac daca toat lumea ma iubeste?!
O sa va mai povestesc despre mine, dar alta data. Acum va pup pe toti care-mi cititi povestea

copilărie fericită

Mă uitam la Tudor cât de încântat era să stea cu funduleţul în baltă. Am vrut să-l ridic şi a ripostat vehement. Prin ochişorii lui, parcă am prins o fărâmă din copilăria mea. Acelaşi loc, aceeaşi baltă, dar în urmă cu aproape 30 de ani. O fetiţă la fel de veselă ca şi Tudor care nu cunoştea limite. Pe vremea când zburdam fericită prin locuri pe care acum le iubesc atât de mult şi în care îmi doresc să fie şi băieţelul meu, măcar la fel de fericit cum am fost eu acolo. O copilărie liberă, fără calculator şi Spiderman, cu Animal Planet trăit şi nu privit, cu bălţi în care să te poţi murdări şi băligi pe drum în care să-ţi afunzi picioarele şi să-ţi spui că ăsta sigur e noroc. Cu copaci numai buni de căţărat şi cu larmă de copii cu obrajii roşii...
O fărâmă de libertate şi de rai, cred că atât le mai putem oferi copiilor noştri într-o lume ...nici nu ştiu cum să o numesc...Vă las pe voi să-i găsiţi numele.
Eu sunt ocupată să-i fac băieţelului nostru un om de zăpadă, aşa cum erau în copilăria mea.

Tudor, sufletul meu

Daca vreţi să mă cunoaşteţi, cred că e de ajuns să mă priviţi şi vă puteţi da imediat seama cam ce fel de copil sunt!