Ce-i drept cam devreme, dar ce sa-i faci, daca sunt precoce (adica foarte destept pentru varsta mea...!)Iata-ma la gradinita la varsta de 1 an si 10 luni. Cu toate astea, sa stiti ca imi place foarte mult, mai ales ca sunt in grupa mica, iar educatoarea mea e Doamna Mamichi (una dintre bunicile mele),asa ca imi permit sa fac cam tot ce vreau(cred eu). Cat despre colegii mei, toti sunt mai mari decat mine cu cel putin un anisor, dar acest lucru sigur nu ma va impiedica sa imi fac o multime de prieteni, mai ales printre fetitele care sunt cam de statura mea.
Pot sa ma laud chiar ca, am dovedit cat de barbat sunt chiar in prima zi cand , aproape toti colegii mei plangeau la primul lor contact cu lumea prescolarilor, iar eu priveam linistit de pe scaunelul meu si ma gandeam cat de prostuti sunt...Am inteles apoi ca Mamichi nu e si bunica lor, iar ei chiar nu au pe nimeni din familie alaturi si mi-am dat seama cat de greu trebuie sa le fie.
Ceea ce e totusi mai urat e faptul ca din primul meu an de studii voi fi repetent pentru ca va trebui sa repet grupa mica sa ajung si eu anul viitor sa fiu coleg cu cei de varsta mea.
Oricum, astept sa imi urati numai bine unui bobocel ca mine!
